Imi aminteste de timp, de momente, de frumos...
Uitata intr-o inima tanara, o lacrima vorbeste...
Imi aminteste de o piatra aruncata in fata mea care m-a lovit...nu in fata...in inima...
Uitata intr-o vorba aruncata...o minciuna vorbeste
Imi aminteste de cat de trist era zambetul meu ....
Imi amintesc cate zambete ce ascundeau lacrimi aveam, cati munti de pietre m-au lovit.
Cate vorbe mincinoase am auzit...
Cate pietre ai strans pana acum?Atat de multe incat esti tu acum de piatra.
Nu mai iubesc pietrele.Acum iubesc soarele.
Urasca gheata care o iubeam in tine!Acum iubesc iubirea!Iubesc viata care tu nu ma invatai decat sa o urasc.
Iubesc tot ce misca.Toate vietatile.Tot ce e frumos.Ce e cald..tot ce e bun.
Dupa atat de mult timp am aripi din nou...Si rad cu atat de multa pofta de viata!
Si sunt gata sa iubesc din nou.Sa apara acela care sa ma invete ca exista baieti care chiar merita!
Stiu ca exista desi toti m-au convins contrariul.Stiu ca esti undeva...Stiu ca cineva poate sa imi dea o aripa, sa nu mai zbor in zig-zag..sa zbor drept...
Zbori cu mine?
Vii sa zbori cu mine?
Sau macar..vii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu