Ne gândim neîncetat la el."Atunci poate era mai bine" "Atunci poate ştiam.." "Atunci.."
Dar noi unde trăim?În acel"atunci" vechi peste care s-a pus praf, durere, lacrimi, inimi pătate, iluzii în noroi?
Trecuturile sunt nostalgice...
Trecuturile sunt obscure si luminoase totodată...
Trecuturile sunt cărţi vechi ...Le citim dar nu le retrăim niciodată...
Dar trecutul e doar trecut..
Prezentul e azi.E zambetul cald.E incertitudinea daca e bine sau rau ce faci.
Sunt temerile, intrebarile noastre...
E cel mai cert lucru...Sunt mainile ce scriu in fiacre zi carti noi...
Crosheteaza suflete noi..
iubiri noi...
iluzii noi...
Viitorul e ceata...Si nici macar nu stim daca exista..
Viitorul e o mare speranta si aspiratie..
Maini care poate nu o sa il mai scrie...
...Si ramane viitor...
Trecutul e trecut..
Prezentul e acum..e cel ce merită trăit.O sa devină trecut abia după ce ai realizat ceva bun..Fiecare vârsta are prezentul ei..Fiecare vârsta are nebuniile specifice...
Viitorul poate, sau nu poate deveni prezent...
Deci tot ce trebuie sa facem..e sa traim ceea ce ne este dat..nu sa privim in urma..ji nici sa aşteptăm ceva "mai bun".Ceea ce e mai bun e chiar lânga tine.Vezi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu