Drumul in fata e deschis.Dar mai intai trebuie sa traverseze un pod cu scanduri subrede.Primul pas il face sfios.Apoi altul apasat.Se opreste pentru ca ii e frica si inchide pentru cateva momente ochii.Se deruleaza deasupra unei perdele a timpului in fata ei, totul.Vede trecut,prezent.Nu vede un viitor.De urmatorul pas depinde viitorul ei.Ridica piciorul hotarata.

Calca pe urmatoarea scandura.Sub corpul ei fragil,scandura cedeaza.

Si cade.

Si cade in gol momente in sir.

Era sigura ca nu exista un pamant pana nu l-a atins incet cu piciorul.

Zburase pana jos.

Priveste in jurul ei si vede fete cunoscute.Oameni dragi pe care i-a dezamagit in trecut,acum ii zambesc. Acum zambeste si ea,dar nu e sigura de ce. Cand, deodata isi aduce aminte de pod.Rade cu pofta.

Podul

Zborul

Aerul

Pamantul.

Si viitorul ei.Acum stie ca acea scandura era trecutul.A facut pasul hotarator,pasul potrivit.A mers mai departe.

Ochii ei privesc cerul acum.Priveste in jurul ei.Si priveste ..viitorul.

Oameni care au iertat-o pentru perioada in care nu a fost decat o papusa urcata pe o scena in care nu ea facea roulrile.

Au iertat-o ca a fost departe cand putea fii aproape si putea avea soare in privire.

Si oameni noi..

Oameni pe care i-a cunoscut in incercarea sa de a trece podul..Acum realizeaza ca nu trebuia sa treaca acel pod.

Trebuia doar sa aiba curajul sa il treaca.

Prima..

Iubim de mici copii.De cand ne nastem rostim "mama" cu iubire.Apoi ne imprietenim si ne atasam ne un prieten drag.Il iubim.Mai tarziu, cu fiecare pas pe care il facem in necunoscut iubim si mai mult.Ajungem scolari sfiosi care se indragostesc in secret de un coleg simpatic.Apoi, ajungem in acel moment magic in care apare ... prima iubire.

Sa caut cuvinte sa o descriu?In zadar.Dar cu siguranta fiecare a simtit-o.

E iubirea cea dintai.Pura, ca zambetul unui copil.Frumoasa,ca marea intr-o zi de primavara.

Este absolut minunata pentru ca nu ai principii dupa care te ghidezi.Gesturile persoanei iubite nu lasa loc interpretarilor logice sau indoielilor mistuitoare.Doar traiesti fiecare clipa.Nu rationezi mult, tocmai asta e minunat.Pentru ca atunci cand gandim excesiv, atunci iubim cel mai putin.

Iubim intaia data ca niste copii ce suntem.Ne pierdem in cuvinte dulci carora rareori le stim intelesul.Facem doar ce simtim si suntem ghidati de o inteligenta suprema:aceea a iubirii.Primim si oferim o atingere stangace,simpla si absolut fermecatoare, imbratisari calde si mici saruturi inocente care ne fac acum sa ne gandim la neputinta refacerii sufletului de atunci.Pentru ca sufletul nostru se reinnoieste cu fiecare experienta remarcabila prin care trece.

Dar dezamagirea aceea v-o reamintitii?Aceea care nu seamana cu nimic pe lumea asta.Prima..prima dezamagire.Apare, din pacate in cele mai multe cazuri.E dureros de dulce sa ne-o reamintim acum, cand timpul a trecut cu pasii sai repezi peste prima iubire de mult.

Acum...acum doar zambim indulgent si privim in urma.

Ne pierdem in amintiri dulci,amintiri pictate cu o maiestrie incredibila.Numai un pictor desavarsit pe nume viata ne-ar putea daruii un atat de minunat tablou..tabloul primei iubiri.