Drumul in fata e deschis.Dar mai intai trebuie sa traverseze un pod cu scanduri subrede.Primul pas il face sfios.Apoi altul apasat.Se opreste pentru ca ii e frica si inchide pentru cateva momente ochii.Se deruleaza deasupra unei perdele a timpului in fata ei, totul.Vede trecut,prezent.Nu vede un viitor.De urmatorul pas depinde viitorul ei.Ridica piciorul hotarata.

Calca pe urmatoarea scandura.Sub corpul ei fragil,scandura cedeaza.

Si cade.

Si cade in gol momente in sir.

Era sigura ca nu exista un pamant pana nu l-a atins incet cu piciorul.

Zburase pana jos.

Priveste in jurul ei si vede fete cunoscute.Oameni dragi pe care i-a dezamagit in trecut,acum ii zambesc. Acum zambeste si ea,dar nu e sigura de ce. Cand, deodata isi aduce aminte de pod.Rade cu pofta.

Podul

Zborul

Aerul

Pamantul.

Si viitorul ei.Acum stie ca acea scandura era trecutul.A facut pasul hotarator,pasul potrivit.A mers mai departe.

Ochii ei privesc cerul acum.Priveste in jurul ei.Si priveste ..viitorul.

Oameni care au iertat-o pentru perioada in care nu a fost decat o papusa urcata pe o scena in care nu ea facea roulrile.

Au iertat-o ca a fost departe cand putea fii aproape si putea avea soare in privire.

Si oameni noi..

Oameni pe care i-a cunoscut in incercarea sa de a trece podul..Acum realizeaza ca nu trebuia sa treaca acel pod.

Trebuia doar sa aiba curajul sa il treaca.