Toti oamenii au in spate o poveste care ii defineste.Si toti judeca prin prisma acelei povesti care i-au marcat.Cu ceva timp in urma uram oamenii care judeca fara sa realizeze cum sunt ei.Am inteles insa, incetul cu incetul, ca, mai devreme sau mai tarziu toti facem acest lucru.Ajuns insa sa imi pun o intrebare : E normal?
Si realizez ca e subiectiv raspunsul pe care il gasesc in mine.Da, e normal ca acea poveste care ne-a transofrmat sa ne faca sa vedem altfel lucurile.Dar, totodata realizez adevaratul raspuns: nu e normal.Nu e bine si nu e sanatos.Ar trebui sa ne invatam o lectie,dar sa ne detasam emotional.Teoretic.Practic insa, e peste puterile noastre omenesti.
Un lucru insa nu ne este peste puteri: sa incetam sa judecam.
Nu e corect.Pentru ca viata e atat de inselatoare.Vom ajunge fara sa realizam sa facem aceleasi greseli pentru ca vom trece prin absolut tot felul de sitatii si sentimente.
Deci, daca ne sta in putinta sa fim mai buni, haideti sa fim.