Nu stiu sa traiesc in jumatati de masura. Nu stiu sa dau doar jumatate, nu stiu sa simt doar jumatate si nu, nu am stiut niciodata sa iubesc doar pe jumatate. De cand ma stiu am cautat sa fiu completa, sa traiesc orice imi este dat la intensitate maxima. Nu m-a speriat niciodata gandul ca lucrurile se pot consuma, pentru ca sentimentele si trairile, daca sunt reale, nu se consuma. Din contra, iau amploare, se intensifica atunci cand le traiesti cu adevarat. Bineinteles, este un lucru cert faptul ca ce e prea mult strica, dar am inteles de-a lungul timpului ca ce e putin strica si mai mult. Trebuie sa exista un echilibru, cu siguranta. Nu trebuie sa dai totul, ci tot ce dai sa fie intens si real, fara temeri exagerate.
Nu trebuie sa-ti limitezi fiinta, sa-ti limitezi sentimentele, ci trebuie sa te lasi purtat de ele, pana intr-un anumit punct. Pentru ca ele sunt cele care fac fiecare secunda sa merite traita. Nimic din ceea ce avem nu este pentru totdeauna, de aceea ar trebui sa profitam.
Pacat ca multi nu inteleg asta. Pacat ca pierdem din vedere frumusetea clipei incercand sa o limitam.
"Daca lumea s-ar sfarsi maine, liniile telefonice ar fi blocate de oameni care incearca sa spuna << Te iubesc >> "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu