Stiu ca ziua de maine ma sperie.Ca ziua de azi m-a speriat.Ca ma sperie noapte si singuratatea camerei mele.Dar stiu ca ma sperie mai tare singuratatea sufletului meu.Stiu care erau singurele momente in care nu ma simteam singura.
Stiu ca brusc cuvintele zboara si se evapora incercand sa le pronunt.
Stiu ca nu mai am muzicalitate in ganduri.
Stiu ca imi doresc sa scriu pana la epuizare,doar sa ma descarc.Stiu insa ca pagina asta nu raspunde inapoi si nu-mi da sfaturi despre ceea ce sa fac.
Stiu ca-mi doresc sa-mi tin mintea ocupata din motive mult prea subiective.Dar stiu ca inima gandeste acum, nu mintea.
Stiu ca uitasem cum e sa doara.
Stiu ca nu imi doream sa imi amintesc.
Stiu ca spun ca o sa treaca,dar simt ca n-o sa treaca.
Stiu ca o sa continui sa spun"sunt bine"oricat de rau as fii.
Stiu ca uneori lipsa sperantei nu doare,dar acum nu e unul dintre acele momente..

Stiu ca desertul poate fi arid,dar neputinta poate fi mistuitoare..