Vreau.Te vreau.Sa uit.

Mainile mele refuza sa scrie,desi imi doresc asta.Nu stiu carui fapt se datoreaza aceasta stare.Stiu doar ca viata e mult prea schimbatoare.Ca ma aduce mereu aici...in imposibilitatea de a zambi sau plange, undeva atarnand intr-o stare atat de apasatoare ca un munte.Ochii mei refuza sa mai priveasca.Si-ar dori sa gaseasca macar o stea sclipind in ai tai.Poate doar melancolia din momentul asta, in care totul pare pictat in culori gri de toamna ma face sa cred toate astea..dar cred ca nu vor gasi vreodata.Ce sa fac cu sperantele mele?
Ochii cauta intr-o camera scufundata in bezna totala...cauta un adevar mult prea departe, acolo unde nu-l vor gasi niciodata...
Pasii mei grabiti trec printr-o zi de toamna..Melodii cu un inteles aparte rasunand pe fundalul unei vieti al carui  inteles pare scris in hieroglife...
Un actor pe o strada de toamna.E doar octombrie,dar vreau sa vad deja covorul de frunze pe jos...sa simt scena pe care se joaca al sutelea act din povestea care se deruleaza in inima mea de ceva timp.Dar doar in inima mea.Si sunt contienta de asta.Am trecut prin destule incat sa realizez multe...
M-am chinuit, m-am luptat sa opresc scenele.Sa nu se mai succeada.Sa nu mai visez.Dar cum pot sa le spun mainilor mele sa nu mai tremure cand te ating, fie si intamplator?Si cum sa le spun ochilor mei ca in intunericul acestei camere nu vor gasi nimic?Cum sa le explic gandurilor mele ca drumul lor nu e inspre tine..
Cum sa-i zic inimii sa te uite?
Am incercat...M-am chinuit si m-am luptat...
Am sperat sa pastrez sperantele pana la sfarsit...
Sunt slaba si cedez.
Ca doare...

N-am niciun drept pentru nimic...
Esti prea departe..
Esti prea aproape.

Sufletul meu nu a mai smtit asta de mult..incapabilitatea de a face ceva..Ca si cum nimic nu ar fii posibil si totusi totul e posibil...
Trebuie sa las decorul de toamna..sa astept frunzele sa-si faca dansul obisnuit..si sa plec cand cortina inca este ridicata.

Daca ieri speram la totul azi sunt constienta de adevar mai mult ca niciodata.Si nu mai sper la nimic.Nici nu mai incerc nimic.Dar nu le pot spune ochilor mei sa nu te mai caute..nici sufletului meu nu-i pot ordona sa nu iti simta prezenta...

Sa uit:Te vreau cum niciodata n-am vrut pe nimeni