Vreau sa spun lucrurilor pe nume.Al naibii de tare vreau asta.
Dar nu asa si nu acum si nu aici.Stiu ca nu-i momentul.Simt.Si cand atunci?Cand vor trece toate?
Vor trece toate?
Sunt asa de falsa.Am capabilitatea nerusinata sa iau un zambet si sa-l afisez oriunde.Ca si cum as detine drepturi de autor.Si nu detin.Nu e zambetul meu,sa detin.Zambetul meu e adevarat.E din suflet.Iar in ultimele zile sunt atat de data peste cap incat nici nu stiu cand zambesc si cand ma prefac.Parca micul meu dejun a fost compus dintr-o bomba cu ceas care ticaie.Poate asta explica pulsul meu grabit si inima care bate atat de tare.
Nu ma cunosc.Ba ma cunosc, si inca atat de bine.Stiu si am stiut mereu ce vreau.Si ai fost in capul listei.
Daca maine ma trezesc si aflu lucrul de care ma tem cel mai tare?Cat de ipocrita pot fii?E ca si cum eu sunt cinstita si corecta.
Daca maine ma trezesc si esti la capatul celalalt al firului inseamna ca ne e scris.
Daca maine ma trezesc si mesajul meu remis nu primeste raspuns...asa a fost sa fie?
Sa iau lucrurile de-a gata?De cand?
Sa accept fara sa fii incercat macar o data?
Ma imbat singura cu un parfum mult prea greu.Un parfum care intra prin vene si se risipeste in aer ori de cate ori iti vorbesc.
Poate a suta..sau a mia parte din tine il percepe.
De ce nu pot avea o certitudine?As renunta la tot pentru certitudinea asta.
Nu inca..E ca si cum intr-o zi o voi avea.Si pana atunci aerul greu din jurul meu ma impiedica sa respir.E plumb curat aici.
De ce?De parca o intrebare din 2 cuvinte aproape inexistente ar rezolva ceva.De?Deoarece n-a trecut niciodata.Ce?Ce astept?
Tot o ipocrita raman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu