N-am stiut niciodata cat de departe sa merg atunci cand imi urmez visele.
N-am stiut niciodata prin cate trebuie sa trec pentru a ajunge intr-un punct de fericire maxima.
N-am stiut niciodata sa imi opresc undeva in spatele unui lacat sentimentele.
N-am stiut niciodata cum sa trec de porti inchise.
N-am stiut niciodata cum sa ies din labirintul cuvintelor.
Cu toate astea,
Stiu ca oricat de departe as merge merita.
Stiu ca nu-mi pasa cate lacrimi imi inunda ochii daca toate duc la un zambet din tot sufletul.
Stiu ca daca le-am dat drumul sentimentelor si am permis ca vantul sa le poarte a fost cu un scop bine definit.Si oricum..vantul se intoarce mereu inapoi.Si ne intoarce pe noi insine inapoi mereu.
Stiu ca daca bat incet, cu un zambet larg, si cu multa credinta, mi se va deschide mai devreme sau mai tarziu.Si, oricum, mai bine mai tarziu decat niciodata.
Stiu ca toate cuvintele pornesc de undeva.Atunci cand gasesc sursa, gasesc si harta sa ies din labirint.


N-am stiut niciodata ca trebuie sa crezi cu o ferocitate neclintita in idealul tau.
Acum stiu.
Acum...cred!