Am afirmat de multe ori cat de tare ma intriga complexitatea vietii.Da, sunt constienta ca in aceasta consta chiar farmecul ei, dar uneori te pune in fata unor situatii neprevazute.Si pentru mine acest "neprevazut" nu inseamna neaparat neasteptat.Pentru ca te astepti ca unele lucruri sa se intample.In schimb, nu te astepti la impactul emotional pe care il au asupra ta.Si pentru mine, acesta este cu adevarat neprevazutul.
Am observat totodata ca noi,oamenii, avem tendinta sa atenuam impactul prin multe "dar"-uri.Incep sa ma gandesc daca acestea nu sunt de fapt sperante disimulate in spatele unor lucruri pe care le credem certe.Sau, mai bine spus, le vrem certe.Pentru ca ne agatam de cate un "dar" pozitiv ca sa facem fata unor situatii ce ne seaca de puterile nostre sufletesti.Poate ca ar trebui pur si simplu sa imbratisam adevarul neprevazutului.Doar ca suntm prea umani sa facem asta.Prea slabi intr-un fel.Dar nu slabi intr-un mod negativ.Caci toate slabiciunile noastre provim din sentimente, iar sentimentele sunt cele mai puternice lucruri de pe pamant.Iar un lucru puternic pe care il posezi nu te face slab decat in sensul in care te deschide sufleteste.Sa revenim totusi la situatia intiala.Pentru a accepta adevarul neprevazutului avem nevoie de o oarecare putere.Si aici intervine din nou complexitatea vietii.In ce mod?Devenim mai puternici tocmai datorita impactului emotional al situatiei.
Deci totul este de fapt un lant...Ca suntem sau nu veriga slaba;ca o sa iesim victoriosi din lupta cu situatiile mai putin placute, ca sa nu zic dureroase, caci suna prea rau, ale vietii...?Ei bine, asta tine strict de o alta complexitate..a noastra..a sufletului si fiintei noastre.
...A unor "noi" ce trecem prin clipe in moduri diferite su un substrat fin identic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu