Past.Present.Future

Trecutul nu e decât un cuvânt încărcat de litere grele...

Ne gândim neîncetat la el."Atunci poate era mai bine" "Atunci poate ştiam.." "Atunci.."

Dar noi unde trăim?În acel"atunci" vechi peste care s-a pus praf, durere, lacrimi, inimi pătate, iluzii în noroi?

Trecuturile sunt nostalgice...

Trecuturile sunt obscure si luminoase totodată...

Trecuturile sunt cărţi vechi ...Le citim dar nu le retrăim niciodată...

Dar trecutul e doar trecut..

Prezentul e azi.E zambetul cald.E incertitudinea daca e bine sau rau ce faci.

Sunt temerile, intrebarile noastre...

E cel mai cert lucru...Sunt mainile ce scriu in fiacre zi carti noi...

Crosheteaza suflete noi..

                      iubiri noi...

                      iluzii noi...

Viitorul e ceata...Si nici macar nu stim daca exista..

Viitorul e o mare speranta si aspiratie..

Maini care poate nu o sa il mai scrie...

...Si ramane viitor...

Trecutul e trecut..

Prezentul e acum..e cel ce merită trăit.O sa devină trecut abia după ce ai realizat ceva bun..Fiecare vârsta are prezentul ei..Fiecare vârsta are nebuniile specifice...

Viitorul poate, sau nu poate deveni prezent...

Deci tot ce trebuie sa facem..e sa traim ceea ce ne este dat..nu sa privim in urma..ji nici sa aşteptăm ceva "mai bun".Ceea ce e mai  bun e chiar lânga tine.Vezi?

Esti..tu!

Poate ca nu stie exact de ce, dar e mai frig azi decat niciodata..

E sfarsit de toamna...frunze obosite sa se plimbe prin frig...

Miroase a iarna...si raceala ei puternica transmite raceala si sufletelor...

Azi se vad iar...

Bate la usa lui...El ii deschide cu o fata somnoroasa desi ceasul trecuse de mult ora 14...

Ii sare in brate...el mimeaza un gest de afectiune...

Vorbesc...si iar se cearta..e poate pentru a mia lor oara...

-Te iubesc

-Ma lasi cu prostiile?

-Dar...asculta-ma macar..sau mai bine nu..e a mia oara cand faci asa..

Ze zbate, tipa, gesticuleaza...orice numai sa il faca sa inteleaga ca frigul de afara nu trebuie sa intervina si intre ei..

Intr-o ultima incercare sare in bratele lui..el o respinge...cade la podea...lacrimile izbucnesc ca un vulcan..

-Poate ca am gresit amandoi, hai sa ne impacam...spune ea ..ce mai conteaza inca o data?il iubeste.."merita" nu?...

Se impaca...ea pleaca..

Trec saptamani in aceeasi situatie..se cearta, ea lasa de la ea..se impaca, el isi bate joc...ea lasa din nou de la ea..

Azi se vad iar...dar niciunul nu stie ca e pentru ultima oara.

Bate la usa lui dar loviturile parca o dor...

El deschide.Ea zambeste si intra.E calma.Zambeste si ii sta bine! isi aminteste ca nu a mai schitat nici macar un zambet mic de muuult timp...

E cald in casa la el..Se aseaza pe canapea...El vine spre ea, ea il respinge...

Incepe o cearta...In mod normal ar fii sarit de gatul lui sa il stranga puternic in brate si sa lase DIN NOU de la ea.In mod normal ar fii cazut la pamant cu lacrimile ei...in mod normal...dar azi nu e o zi normala...

Ea nu mai tipa..ii sopteste doar, cu calmitate un adio sfasietor la ureche...

Isi strange putinele lucruri ce ramasesera la el si pleaca..el sta in usa mirat..nu stie ce sa faca..tipa..el tipa acum..alearga..el alearga acum dupa ea...ii dau lacrimile..lui..lui de data asta...

Ea ii arunca o ultima privire taioasa, cu zambetul pe buze, radiand de fericire, pleaca.Nu se uita inapoi..nu si acum..

Nu uita ca ai demnitate!

Nu uita ca feminitatea si candoarea ta pot cucerii pe oricine!

Nu uita ca nu merita cineva ce iti aduce lacrimi in suflet si pe fata!

Nu uita ca meriti mai mult de la viata!

Lasa de la tine, dar intr-o anumita masura!

Iarta dar cu grija!

Nu te uita inapoi!

Zambeste!Esti frumoasa si puternica!Esti sensibila si buna!

Esti om si meriti tot ce e mai bun!

Ia-o de la capat...Esti fata!

Topeste'te macar o data in ochii mei...

In incercarea de a topi un suflet de gheata am pierdut...

Am incercat sa il sparg...Dar bucatelele parca s-au lipit una cate una la loc...

Am incercat sa il topesc...Dar m-am topit eu ..Si el..tot de gheata a ramas..

Am incercat sa chem marea sa iti sopteasca ca te iubesc...poate asa va merge...

Dar iar am esuat...

Am incercat sa chem vantul sa  evapore tot...

Am incercat degeaba insa...

Am crezut poate te va rani macar o vorba urata de'a mea..Dar nu te-a ranit nimic..m-am ranit singura...

Am mers pe drumuri obscure, reci, nestiute, cu multe pericole si obstacole si tot aici sunt..

Toate drumurile ma duc la inima ta de gheata pe care jur, nu pot sa o sparg:-<