You understand

Vreau sa spun lucrurilor pe nume.Al naibii de tare vreau asta.
Dar nu asa si nu acum si nu aici.Stiu ca nu-i momentul.Simt.Si cand atunci?Cand vor trece toate?
Vor trece toate?
Sunt asa de falsa.Am capabilitatea nerusinata sa iau un zambet si sa-l afisez oriunde.Ca si cum as detine drepturi de autor.Si nu detin.Nu e zambetul meu,sa detin.Zambetul meu e adevarat.E din suflet.Iar in ultimele zile sunt atat de data peste cap incat nici nu stiu cand zambesc si cand ma prefac.Parca micul meu dejun a fost compus dintr-o bomba cu ceas care ticaie.Poate asta explica pulsul meu grabit si inima care bate atat de tare.
Nu ma cunosc.Ba ma cunosc, si inca atat de bine.Stiu si am stiut mereu ce vreau.Si ai fost in capul listei.Inca esti.

Daca maine ma trezesc si aflu lucrul de care ma tem cel mai tare?Cat de ipocrita pot fii?E ca si cum eu sunt cinstita si corecta.
Daca maine ma trezesc si esti la capatul celalalt al firului inseamna ca ne e scris.
Daca maine ma trezesc si mesajul meu remis nu primeste raspuns...asa a fost sa fie?

Sa iau lucrurile de-a gata?De cand?
Sa accept fara sa fii incercat macar o data?

Ma imbat singura cu un parfum mult prea greu.Un parfum care intra prin vene si se risipeste in aer ori de cate ori iti vorbesc.
Poate a suta..sau a mia parte din tine il percepe.
De ce nu pot avea o certitudine?As renunta la tot pentru certitudinea asta.
Nu inca..E ca si cum intr-o zi o voi avea.Si pana atunci aerul greu din jurul meu ma impiedica sa respir.E plumb curat aici.
De ce?De parca o intrebare din 2 cuvinte aproape inexistente ar rezolva ceva.De?Deoarece n-a trecut niciodata.Ce?Ce astept?
Tot o ipocrita raman.


Dar sunt aici asteptand doar un semn.Ma vezi?

Lucky

Cu ochii atintiti spre cer incearca sa defineasca ce se intampla cu ea.

Stelele stralucesc..le-a mai vazut stralucind insa de atatea ori si totusi ceva nou e in fiecare particula sclipitoare...

Cand toate lucrurile par a intra pe un fagas normal se trezeste din nou cu ea.

Aceeasi ea care nu mai minte ca poate fii si lipsita de romantism si lipsita de sensibiliate.

Stie ca e aceeasi de mereu.Si-a amintit.I-a amintit.

Incearca sa desluseasca cum s-au schimbat in cateva ore toate lucrurile pe care le simtea.

Cum s-a  trezit a doua zi cu un singur gand.Cum gandul acela nu o paraseste.

S-a atintit asupra ei staruitor.Se chinuie de cateva zile sa ignore ce simte.

Cu cat se chinuie mai mult cu atat realitatea e mai izbitor de violenta.

Cum poate fii firea omului atat de schimbatoae si totusi atat de neschimbata?

Gandul o cotropeste continuu.Un val de imagini si idei,de sperante si vise navalesc si o pun la pamant.

Nu vrea sa-si permita sa viseze a doua oara la acelasi lucru.

Uneori si o singura data e prea mult.

Nota:Sa nu cred in inima care bate atat de tare.Sa nu cred in cuvinte.Sa uit ce simt.

Dar sa nu las niciodata visul asta sa treaca neimplinit.El e singurul care merita.

Sa nu uit: Cred in suflete pereche.

Nu avem siguranta niciunui lucru din viata noastra.Toate vin si pleaca.Ne urcam intr-un tren care nu stim unde duce...pe un peron al unei vieti mult prea nesigure.
Suntem spectatorii unei calatorii in care nimic nu e cert.Putem oricand sa ne oprim intre statii si sa coboram pentru ca suntem pur si simplu..impinsi..sau curentul sortii esti atat de puternic incat ne plimba dintr-un vagon in altul.
Unii urca,altii coboara...
Unde mergem?
Nicaieri si pretutindeni..
Nu stim...nimic nu-i sigur.
Nici macar sentimentele...
Nici iubirea...
Visez la ea de cand ma stiu...Credeam in povestile cu Fat Frumos...Credeam ca iubirea,atunci cand apare e pentru totdeauna.
Privesc in urma si rad...
Nu,iubim de multe ori in viata.De fiecare data altfel.Iubirea e trecatoare.Avem puterea sa o facem permanenta?Poate doar intr-un moment al vietii in care suntem destul de maturi si avem suficienta constiinta de sine.
Pana atunci nu putem decat sa gustam din caracterul trecator al dragostei.Sa ne indragostim si de fiecare data sa speram macar ca e pentru totdeauna...

Toate vin si toate pleaca...