Privea oamenii din jur si se intreba ce poveste are fiecare.Ce sentimente poarta-n suflet, ce griji le intuneca privirea, ce bucurii le insenineaza fruntea.Se intreba pur si simplu la ce se gandesc.Prin ce au trecut in viata.Ce i-a marcat.Ce poveste de dragoste au lasat in urma.Cat au suferit?Se intreba cum ar fii sa opreasca pe cineva si sa-l intrebe pur si simplu: Cine esti?
Era pierduta-n gandurile ei cand 2 oameni au depasit-o.Unul s-a intors, a privit-o, si zambind i-a spus "Esti foarte frumoasa".Iar ea s-a uitat la el si s-a gandit ca nu vazuse pe cineva cu un zambet asa frumos ca al lui si o privire asa calda.A zambit din suflet si i-a spus .."Multumesc".Si-a vazut apoi de drumul lui, iar ea de al ei.Ea a ramas zambind.Pentru cateva secunde, un strain a pasit in viata ei si i-a schimbat ziua.A luminat totul.Nu prin compliment in sine, cat pentru caldura vorbelor lui si zambetul acela...Probabil n-o sa-l uite niciodata, desi nu l-a cunoscut vreodata.
Straine, daca vreodata, in viata aceasta, te voi mai intalni, iti voi multumi pentru tot ce mi-ai transmis in acele momente in care m-ai privit, caci cuvinte nu gasesc, iar asa ceva nu mi s-a mai intamplat.Iar de nu te voi mai intalni niciodata, atunci iti multumesc acum.
