vineri, 11 iunie 2010


"Buf,buf" se aude in usa..
Iese repede, se impiedica de o artera, agata o aorta si deschide usa

O voce plicitisita, adormita si oarecum trista zice, mai mult pentru sine:
-Hm..aici e ..Inima..sufletul, sau ceva de genul?
Raspunsul vine prompt, oarecum frustrat:
-Ă..poftim?Aici e doar inima, pentru suflet bateti la usa cealalta..
-Pai..e neagra si..cam urata...ih...
-Domnule, nu suntem la piata sa ne targuim pe usi, vrei ceva sau nu?

-Da, da..am inteles..Caut ... ă..o caut pe domnisoara..ă...doamna.. Iubire...Veche Iubire

Vocea se stinge brusc...
O liniste de mormant se lasa.Sangele neaga sa mai circule, inima pare in greva, nedorind sa mai bata iar pulsul face o pauza mult dorita, evitand sa mai se zbata...

Apoi...lin..se aude
-Ati nimerit corect...eu sunt...Toata graba si rautate din aceasta voce disparura brusc..Nimeni n-o mai cautase, de ani...Zacea asteptand doar sfarsitul.Apoi isi amintea cu dispret ca e nemuritoare si continua sa imprastie ranchiuna in jur..
Imediat insa, cu forte din neant spune hotarata
-Alta chitanta pentru pagubele facute in apartament?Nu am de gand sa mai platesc nimic!Nu e vina mea ca am fost parasita aici!Acum distrug..Distrug pentru ca am fost la randul meu distrusa..

-Nu..nu..nu,nu!In niciun caz, iubito..
-Poftim?!
-Sunt eu...
-Tu,cine tu?
-Fericirea...Iarta-ma, puiule, ca te-am lasat singura atata timp
Siroare de lacrimi inundara inima..si o curata de toata ura, ranchiuna, uitarea si singuratatea pentru ca erau lacrimi de Fericire...Usa sufletului se deschise odata cu cea a inimii..erau acum una si aceeasi..

Il lasa sa intre, il lua in brate si inima incepu cu putere sa bata inundata de noul val...
Un aer proaspat circula, globulele albe si rosii aveau haine de sarbatoare, iar pulsul incepu sa se agite bucuros.
Acum, era definitiv..
Fericirea era aici...si Iubirea era implinita..indragostita..

Si totul capatase aerul idealului...
O utopie..

Ce pare azi imposibil, maine poate fi pentru totdeauna...!

Viata?

Stateam si ma gandeam..ce e de fapt ceea ce traim noi?
Ce e viata?
Unde traim?
Ce-i cu lumea?
Observ ca totul e ca un sablon
Traim zi de zi ... propria viata
Iar in timp ce facem asta suntem inconjurati de oameni
Si totul e bine si frumos
Si cu toti suntem fericiti captivi in ceea ce numim.."lume"
Dar nu cred ca e mereu asa...
Asta credem cand pasim in viata...ca lucrurile asa sunt...frumoase...ca in basmele pe care, mici fiind le auzeam...
E dureros sa ajung cu picioarele pe pamant si sa realizezi ca nu sunt numai Feti Frumosi, iar Ileana Cosanzeana lipseste adesea...

Nu stiu daca e valabil pentru toata lumea, dar eu am avut mereu impresia ca toata lumea e draguta si buna...si rupand foile din calendar am realizat ca e doar imaginatia mea...
Sunt oameni rai, poate chiar langa tine...si nu numai la televizor
Altruismul rar il mai intalnesti si daca il deti esti luat drept fraier, sau prefacut...
Iar vorbele bune sunt tot mai des schimbate pe cele rele...
E ca si cum , in ziua de azi, rautatea ne-ar implini

Mi-e greu sa inteleg de ce lumea se schimba in rau si de ce nimeni nu se gandeste ca toate faptele rele se vor intoarce ca lovituri
Poate numai eu observ anomalii in jur pentru ca sunt naiva de cele mai multe ori..
Presupun ca toate au fost langa mine, dar eu inca eram intr-un vas de sticla in care propriul meu univers era ... colorat...