Cate "de ce" fara un "pentru ca" ai presarate in viata?

Cate intrebari fara raspuns?

Cate momente in care ti-ai dori sa fugi doar.Fara un motiv concret, doar sa fugi.

Cate lacrimi ai varsat numai din slabiciune?Si cate din durere?

Pe langa cate flori ai trecut fara sa te opresti o clipa si sa le simti vlaga lor, parfumul?

Peste cati kilometri de nisip nu ai trecut fara sa il iei in mana si sa vezi cat de usor se scrurge printre degete?Asa,ca viata...

Cate frunze nu au cazut in fata ta fara sa opresti una macar si sa o admiri.Sa admiri cu cata maiestrie a pictat-o toamna...

Cati fulgi de nea nu ai omorat in calda-ti palma?Si cati nu ti-au dat si tie gheata lor?

Cati oameni nu ai privit in ochi  crezand ca astfel le vei vedea sufletul?

De cate ori nu ai privit inapoi vrand ca asa sa inveti sa mergi inainte?Dar un viitor stralucit se va baza intotdeauna pe un trecut uitat.

Cate zambete ai frant?Cate aripi au cazut din vina ta?Dar tie?Cate lacrimi ti-au fost pictate si cate zambete sterse?Cate aripi ti-au rupt cei mai dragi oameni?

De cate ori nu ai crezut ca o razbunare e dulce?Si de cate ori nu ai ajuns la concluzia ca iertarea e cea mai dulce?

De cate ori nu ai fost buna atunci cand trebuie sa fii rea?

Si de cate ori ai fost rea in momente nu tocmai propice?

De cate ori nu te-ai abtinut sa tipi in gura mare ceva?

Cate imbratisari ti-au fost negate?

Cate adevaruri mincinoase nu ai auzit?Si cate nu ai spus, la randul tau?

Cata falsitate, lasitate dar si iubire, caldura nu ai aratat?

Si cate...si mai cate...Cat de complexa este viata?Si inca nici nu o cunosc...

Si ce sa fac daca vreau sa zic ceva dar nu am voie, nu pot?

Si ce sa fac daca nu vreau sa mai tin in mine?

Si ce sa fac daca nu are rost?

Nimic :|

Uitat intr-o cutie veche, un zambet vorbeste ...

Imi aminteste de timp, de momente, de frumos...

Uitata intr-o inima tanara, o lacrima vorbeste...

Imi aminteste de o piatra aruncata in fata mea care m-a lovit...nu in fata...in inima...

Uitata intr-o vorba aruncata...o minciuna vorbeste

Imi aminteste de cat de trist era zambetul meu ....

Imi amintesc cate zambete ce ascundeau lacrimi aveam, cati munti de pietre m-au lovit.

Cate vorbe mincinoase am auzit...

Cate pietre ai strans pana acum?Atat de multe incat esti tu acum de piatra.

Nu mai iubesc pietrele.Acum iubesc soarele.

Urasca gheata care o iubeam in tine!Acum iubesc iubirea!Iubesc viata care tu nu ma invatai decat sa o urasc.

Iubesc tot ce misca.Toate vietatile.Tot ce e frumos.Ce e cald..tot ce e bun.

Dupa atat de mult timp am aripi din nou...Si rad cu atat de multa pofta de viata!

Si sunt gata sa iubesc din nou.Sa apara acela care sa ma invete ca exista baieti care chiar merita!

Stiu ca exista desi toti m-au convins contrariul.Stiu ca esti undeva...Stiu ca cineva poate sa imi dea o aripa, sa nu mai zbor in zig-zag..sa zbor drept...

Zbori cu mine?

Vii sa zbori cu mine?

Sau macar..vii?

E toamna.."Acopera-mi inima cu ceva"
Decor ciudat

Camera goala

Toamna...

E o camera mult prea plina cu mine....e un aer mult prea rece..e prea multa toamna aici...Prea multe suflete in prea multe frunze...

Prea multe cautari..Prea putine gasiri...

Prea mult puf cu spini...prea multe flori ofilite....

Prea putine zambete intr-o prea lunga toamna

Sunt prea inghetata pentru un mijloc de toamna d-abia...

Privesc in jur...

Imi doresc doar o aripa calda de inger sa ma incalzeasca in astă toamnă....

Mergem pe un drum prapastios, atat de rece si fierbinte, atat de nesigur, atat de frumos, atat de relaxant si primejdios...atat de incert..

Fara flori si totusi plini de petale fine.Fara soare si totusi atat de luminat.Fara luna si totusi atat de bland.Atat de plin de sentimente frumoase prin care se strecoara atatea sentimentele rele.

Si ce facem noi?

Adunam pietre si le aruncam in prapastie sa vedem cat de lunga e?Ne masuram viata?Auzi cand a ajuns piatra jos?Vezi terminatia prapastiei.Evident ca nu?Pentru ce?Pentru ce toate astea?

Adunam saci cu ura si resentimente sji le asternem sa facem covor din ele....

Pentru ce?

Suntem nervosi, oferim insulte in loc de un zambet si o vorba buna?

Pentru ce?

Daca as lua o secunda din fiecare zi si ash pune-o intr-un pachetzel numit viata, impreuna cu toate amintirile as fii cea mai bogata de pe pamant.

Pentru ce toate astea?De ce sa nu ne bucuram de fiecare moment?De ce sa lasam sentimentele rele, incertitudinile sa ne intunece vocea inimii?

O viata avem...

Cel mai frumos si plin de iubire drum...

Se zbate, tipa, loveste...

Se trezeste repede.Recele podelei parca ii ia din putina vlaga care o mai are.

Nu stie unde se duce si ce vrea...Se pierde intre cuvinte si ii rasuna doar unul in minte"el"

Care el?Cine e el?De unde e el?Cum e el?Ce face el?De ce el?

Incearca sa respire adanc.Se sufoca.Nu ajunge.Vrea.Incearca.

Se uita pe geam si vede totul alb.Inchide ochii si totul e negru.Intrebarea ei rasuna in camera goala"cine a furat culorile?"

Nu mai aude nimic.Cuvintele nu au noima...

Nu stie ...de ce?cum?cand?

Spera.

Nu, nu e o imagine oarba dintr-o camera cu un ecou surd.E o fata indragostita

Fa soare in viata ta!

Intr-o camera inchisa, dintr-o inima ce doare, zac cuvintele...

-Tu ce cuvant esti?

-Eu sunt " urasc"

-A...esti frate cu mine...eu sunt " detest"

-Cine o fii acela stingher din coltul intunecat?Niciodata nu vorbeste...

-E "iubesc".

-Ce e aia..iubire?Tot ceva rau, urat, dureros ca noi, nu?Pentru ca in acest sulfet nu incape altceva...

-Nu....e cel mai frumos cuvant spus de aceasta inima...Dar sta singur..pentru ca e unica vorba buna...

Ea nu doare cand e impartasita.Noi insa lasam rani puternici...

-Oare va ramane singur?

Oare?

De ce aruncam vorbe fara sa le gandim, sa le simtim?

Servim portii reci, pe farfurii de dispret in cantitati mari de vorbe urate.

O palma doare mai putin decat o vorba.Un cuvant nepotrivit aduce doar ploaie...

Fa soare in viata ta!

Changes

Schimbarile exista

Iar noi, fiintele numite "oameni" ne schimbam continuu, necotrolat, inconstient.

Aparent normala, lumea in care traim e cu totul si cu totul anapoda.

Ea ne obliga sa ne schimbam total...

Fizic, sufletesc...oricum..ne schimbam...

Totushi stim ca in adancul sufletului avem aceeasi esenta.

Ce ne schimba?

3 factori care pun in miscare lumea si de la care deriva multi altii

1.Iubirea.Ne schimba astfel incat devenim incontrolabili.In bine?Da, in bine atunci cand avem sentimente impartasite.Atunci apare starea de plinatate caci nu exista alt sentiment in afara de iubire care sa dea aceasta stare.O stare miraculoasa.Poti sa muti muntii din loc, sa iti pui stele in par si sa vorbesti cu luna.Sa iti impletesti o raza de soare in firavul fir al vietii.Vorbesc  de iubirea de orice fel : Materna, paterna, intre 2 indragostiti, intre frati.Dragoste iti da plinatate si fericire.

In rau?Ne schimba dragostea si in rau?Desii aparent e cel mai frumos sentiment, atunci cand nu e impartasit devine un cosmar din care se nasc frustrari, regrete, frica si oceane de lacrimi.Sunt niste aripi taiate.Un elan distrus...E o durere imensa.Nu vorbesc de durerea pe care o simtim aparent din "imitatia" de dragoste de la 15 ani...Si durerea asta e tot o "imitatie".Insa asta nu o face mai putin dureroasa, sfarsietoare.Pentru ca aparenta iubire de 13-14-15 ani e cea mai pura si mai frumoasa iar durerea e cel mai dulce venin...

2.Ura...ea se naste din iubire...si moare odata cu ea.Urasti cand iubesti sau ai iubit o persoana cu toate fortele inimii iar ea te-a dezamagit lasandu-te sa te ineci intr-o mare de amaraciune, fara sa arunce colacul de salvare numit"un nou inceput".E cel mai urat sentiment ce poate lua nastere in sufletul cuiva.Si te schimba...te schimba radical.Te face mai rau...mai nemilos...fals...

3.Banii.Uiti de unde ai plecat.Asta e cea mai mare schimbare care o ofera banii avarilor...Sa nu uitam insa ca viata e ca o roata.Astazi esti sus, maine esti jos si tot asa.La fel si banii.Astazi ii ai, maine nu.Nu te schimba din cauza lor!

Si din acestea 3, cum am spus si mai devreme, deriva alte stari care pot schimba firea omului.

Degeaba incercam sa "evitam" inevitabilul.Ne vom schimba toti.Trebuie doar sa avem grija sa pastram in sufletele noastre avutiile cele mai de pret:Iubirea, increderea, iertarea...

P.S...Te iubesc:x

Cea mai frumoasa carte pe care am citit-o are numele de P.S. Te iubesc...O carte pe care Cecelia Ahern a brodat-o cu o arta maiestruoasa...

"Pastreaza amintirile noastre minunate, dar nu-ti fie teama sa iti faci altele noi"

 Holly si Gerry erau un cuplu perfect.Cu o casnicie perfecta, traind la Dublin alaturi de prieteni si familie, cu o viata sociala stralucitoare si cu luma la picioarele lor.

 Totul se destrama dezastruos cand tragica moarte a lui Gerry pare a-i rapi lui Holly tot ce ea numea viata.Iubitul, cel mai bun prieten, sprijinul ei nu mai este.Dar el a promis ca iji va veghea mereu dragostea...Si chiar se tine de cuvant lasandu-i un pachet ce continea 10 scrisori pentru fiecare luna ce urma de la moartea lui pana la sfarsitul anului.Fiecare scrisoare o ghideaza sa isi continue viata si sa se bucure de ea.Cu ajutorul prietenilor, al zgomotoasei si iubitoarei familii, ea invata sa rada, sa planga, sa danseze, si sa fie mai curajoasa ca niciodata.Vegheata, evident de ingerul ei pazitor...

E o carte minunata care oricat as descrie-o nu voi putea transmite sentimentele ce ti le inspira ...Te face sa vezi viata ca pe un dar minunat..sa iti dai seama ca merita traita oricum si sa pretuiesti fiecare clipa ca si cum ar fii ultima caci e foarte posibil chiar sa fie...