Cum ar fi fost daca..?

   Oamenii fac multe lucruri pe aceasta lume. Cauta drumuri pe care sa le urmeze sau isi construiesc singuri noi drumuri. Iubesc, uita, iubesc din nou. Pleaca, se intorc.
...Si isi pun intrebari. Mereu. In fiecare secunda oamenii se intreaba cate ceva. Despre viitor sau trecut. Daca oamenii ar trai pur si simplu in prezent, n-ar mai trebui sa isi puna atatea intrebari.

   Dintre toate, insa, cea mai pregnanta intrebare ramane "Cum ar fi fost daca...". E dureros sa traiesti fiecare zi intrebandu-te asta. Sa te gandesti ca poate inima ta nu va stii niciodata. E mai bine sa nu stii? Nu. Niciodata. Orice ar fi, pe aceasta lume, e de preferat sa stii. Poate te va marca sau poate te va vindeca. Oricum ar fi, e necesar sa stii.
   Daca pasesti prin viata intrebandu-te mereu cum ar fi fost, oare poti considera ca esti deplin fericit? Oamenii tind sa urmeze anumite cai, atunci cand mintea si sufletul le sunt cotropite de acest gand mistuitor. Unii hotarasc sa se indeparteze. Hotarasc sa-si schimbe destinul, sa se schimbe pe ei, sperand ca, odata cu timpul, va disparea si intrebarea. Isi formeaza un scut impotriva a tot ceea ce acel lucru netrait ar fi putut semnifica...si merg mai departe. Surprinzator, firea umana are marea capabilitate de a uita, iar sufletul de a cauta alte zari in care sa-si oglindeasca sentimentele. Incep, apoi, sa alunge orice gand care i-ar putea apropia de cumplita intrebare. Si, incet, incet, uita. Uita cat de important era sa afle ...
   Dar tot in umanul nostru rezida si capacitatea de a ne intoarce mereu la cine suntem. Ochii nostri vor cauta mereu oglinda in care sa-si reflecte adevaratele sentimente; mintea noastra se va intoarce la perspectiva in care isi poate relata convingerile. Si de indata ce ne regasim, toate framantarile nerezolvate se intorc. Intrbarile fara ecou reapar...
Iar acum e momentul sa fie rezolvate. Pentru ca, realizam cat de scurta e viata. Cum poti sa fii fericit fara a fi incercat macar sa fii?
"Cum ar fi fost daca.."

   E momentul sa ne dam un raspuns, sa gasim propria cale de a raspunde. Presupune alegeri sau renuntari, caracter puternic si profunzime sau pur si simplu dorinta nebuna de a fi fericit cu orice pret. Orice ar fi, meritam sa gasim rezolvarea intrebarii ce ne problematizeaza constiinta.

   Orice ar fi, traieste orice simti la momentul oportun. Nu fugi de intrebari, ci cauta in inima ta raspunsul. Iar cand l-ai gasit. Ei bine.. e randul tau la fericirea sublima.

   Pierdem zile. Pierdem nopti. Pierdem clipe esentiale. Pierdem priviri. Pierdem zambete. Pierdem iubiri... piese ale vietii noastre. Si, uneori, pe drum, ne pierdem pe noi insine.
   Uitam cine suntem, ce aspiratii aveam, ce iubeam. Uitam cine ne facea sufletul sa tresare. Uitam prietenii...Uitam oameni care ne-au intins o mana cand stateam pe marginea prapastiei, uitam zambetul care mereu ne facea sufletul sa tresalte. Uitam motivele pentru care diminetile innorate ne aduceau soare in inima. Uitam discutiile de la miezul noptii despre destin si viata. Uitam ce e profunzimea si ne pierdem in superficial. Uitam ce e fericirea adevarata.
    Inchizi ochii si-ti amintesti ce e fericirea. Si daca stii exact ce e, intoarce-te la momentul ala in care erai cu adevarat fericit, cu adevarat tu. Acolo gasesti raspunsurile la toate intrebarile. Iar acea vibratie unica a momentului de beatitudine cu siguranta a apartinut si altcuiva. Pentru ca suntem slabi si uneori avem nevoie sa ni se reaminteasca in mod constant cine suntem, de catre cineva...Daca in viata ta exista o persoana datorita caruia iti regasesti drumul, atunci n-o lasa sa plece. Aminteste-ti ca uneori ingerii sunt oameni.
   Asadar, acel moment magic ne aminteste cine suntem. Si ne trezim ca dupa un somn lung. Iar atunci cand ne uitam la stadiul in care viata noastra a ajuns, ne intrebam cine a trait-o pana acum. Toate alegerile sunt gresite. Toate zambete sunt false.
   Intr-un suflet pierdut si regasit, exista oare puterea de a afla adevarul? Incotro te indrepti? Tumultului sentimentelor ii pui frau? Cred ca nu. Pentru ca asta ar insemna sa iti disimulezi propriul suflet. Atunci tragi aer in pipet si aduni piesele pierdute. Iti aduni gandurile si te uiti in jur.

   Si chiar daca viata ta e un haos, acum o poti controla, caci esti tu. Tu, cu adevarat. Momentul unic de regasire a eului tau poseda o profunzime ce trece de barierele existentei banale.
 In final, sufletul tau s-a intors acasa.