Iubim de mici copii.De cand ne nastem rostim "mama" cu iubire.Apoi ne imprietenim si ne atasam ne un prieten drag.Il iubim.Mai tarziu, cu fiecare pas pe care il facem in necunoscut iubim si mai mult.Ajungem scolari sfiosi care se indragostesc in secret de un coleg simpatic.Apoi, ajungem in acel moment magic in care apare ... prima iubire.
Sa caut cuvinte sa o descriu?In zadar.Dar cu siguranta fiecare a simtit-o.
E iubirea cea dintai.Pura, ca zambetul unui copil.Frumoasa,ca marea intr-o zi de primavara.
Este absolut minunata pentru ca nu ai principii dupa care te ghidezi.Gesturile persoanei iubite nu lasa loc interpretarilor logice sau indoielilor mistuitoare.Doar traiesti fiecare clipa.Nu rationezi mult, tocmai asta e minunat.Pentru ca atunci cand gandim excesiv, atunci iubim cel mai putin.
Iubim intaia data ca niste copii ce suntem.Ne pierdem in cuvinte dulci carora rareori le stim intelesul.Facem doar ce simtim si suntem ghidati de o inteligenta suprema:aceea a iubirii.Primim si oferim o atingere stangace,simpla si absolut fermecatoare, imbratisari calde si mici saruturi inocente care ne fac acum sa ne gandim la neputinta refacerii sufletului de atunci.Pentru ca sufletul nostru se reinnoieste cu fiecare experienta remarcabila prin care trece.
Dar dezamagirea aceea v-o reamintitii?Aceea care nu seamana cu nimic pe lumea asta.Prima..prima dezamagire.Apare, din pacate in cele mai multe cazuri.E dureros de dulce sa ne-o reamintim acum, cand timpul a trecut cu pasii sai repezi peste prima iubire de mult.
Acum...acum doar zambim indulgent si privim in urma.
Ne pierdem in amintiri dulci,amintiri pictate cu o maiestrie incredibila.Numai un pictor desavarsit pe nume viata ne-ar putea daruii un atat de minunat tablou..tabloul primei iubiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu