Alergam. Asta facem toata viata. Fugim spre ceva, dupa ceva... Dupa un el care fuge la randul lui spre alt orizont sau spre eul sau; dupa o sansa pe care o abandonam sau de care nu profitam la maximum pentru ca ne pierdem in superficial; dupa o clipa volatila de fericire pe care o patam cu nefericirea gandului ca va trece oricum; dupa un vis care, de indata ce se transforma in realitate, nu ne mai intriga si nu se mai atrage la fel de mult; dupa prietenii pe care ii pierdem pe peroanele vietii, cand trenul nostru pleaca prea repede, prea brusc; dupa zambetul primei instante a iubirii, pe care il lasam sa treaca, pe care nu-l intretinem pentru ca luam totul de-a gata.
Ar trebui sa ne oprim, macar pentru un moment si sa ne bucuram de ceea ce avem acum, aici. Sa lasam inima sa-si cante bucuria clipei, caci nu avem niciun drept, prin umanul si firescul din care suntem alcatuiti, sa furam totalitatea si monumentalitatea momentului ce, norocosi fiind, ne-a fost dat sa il traim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu