Opusele se atrag

De cate ori nu am auzit noi oare asta?

E un cliseu ce zboara prin lume.

Dar oare, opusele chiar se atrag?

Da, stim..plus si minus se atrag?Dar e doar fizica pura..nu e suflet sau sentiment in plus si minus...

Eu cred ca opusele intr-adevar se atrag.Dar doar se atrag, nu se iubesc.

Pentru iubire ai nevoie de similitudine.Ai nevoie ca celalat sa fie oglinda ta si tu sa fii apa limpede in care el isi oglindeste dragostea.

Atractia e ceva de scurta durata, care poate usor fi confundata cu iubirea.

Dar iubirea e mult mai mult...E cand te uiti in ochii acelei persoane si timpul se opreste in loc,iar atunci cand se aproprie de tine inima iti sare din piept, corpul tremura frenetic .Iar secundele par a nu se mai succeda cand ochii lui iti intalnesc privirea.

Cum poti trai o viata alaturi de o persoana care este total opusul tau?

Nu cred ca e fezabil.

Da,poti avea o nebuneasca aventura in care sa-ti pierzi capul,plina de pasiune si culoare..

Dar la sfarsit totul va ajunge alb negru, pentru ca veti realiza ca nu sunteti nimic mai mult decat doi straini...

Ruinile din noi...

Catora dintre noi nu li s-a intamplat sa se trezeasca intr-o dimineata si sa nu stie cine e persoana din oglinda.Sa relizezi ca prompt ai devenit alta persoana...ca altceva primeaza in suflet si in minte.
Schimbarile din viata nu aduc intotdeauna un anumit"bine",dar aduc un altceva.
Ceva ciudat,ceva diferit...un progres,sau din contra un regres.

Ce e vechi se prăbuşeşte, timpurile se schimbă şi o nouă viaţă înfloreşte din ruini.(Schiller)

Viata ca un puzzle..

Viata e un puzzle mare..
Niciodata n-am agreat puzzleurile mari...
Prea multe piese..
La fel cum un om are prea multe vise in viata..
Si uneori..am pierdut piesele...
La fel cum pierdem clipele...la fel cum se strecoara timpul,ca nisipul printre degete...
Si uneori este atat de greu sa termini un puzzle ..
Incat renunti...
Asa renuntam sa luptam in viata uneori..sa luptam pentru acele vise si pentru acele clipe..
Suntem niste lasi...rupem bucati din eternitate si le facem trecatoare dupa care ne intrebam cinici ce s-a intamplat?

Raspunsul esste mereu in noi
In noi sta puterea sa strangem tare visele in pumn si sa luam o cutie magica in care sa pastram clipele...

Urma pasilor mei inca rasuna pe asfaltul de gheata...e iar iarna...acolo unde calc,gheata se topeste sub piciorele mele si cad in abis...cad in gol mii de metri.Pamantul nu-l mai ating..nu-l mai simt sub picioare.Intr-un final ajung jos si ma contopesc cu recele ghetii..lumea din mine se sparge si dispare in ceata.Palmele mele cauta drumul..ochii nu vad..au mii de cioburi de cristal in ei..

Simt ca se face noapte si umbra ma distruge.Si odata cu mine se sting toate acele vise calde neatinse de frig.

Acum e definitiv.Nu mai e caldura in mine.Nu mai e nici macar un"mine"..a ramas doar un eu gol...

Priveste spre cer..ninge iar..

What dreams may come

Tin minte acum ceva timp am urmarit un film care m-a uimit profund si pe care va invit sa-l vedeti.Numele lui era"What dreams may come".Era despre iubire,despre rai si despre iad.

Doi oameni care s-au intalnit,s-au indragostit si au facut doi copii minunati.Soarta cruda le rapeste intr-un accident ambii copii,iar ei raman pustiiti de o durere incredibila.Dupa 4 ani, moare si el,incercand sa salveze o persoana dintr-un accident,iar ea ramane singura.Nu pot sa va explic cum se simte efectiv durerea.Parca devii tu actorul principal.

Astfel,el ajunge in rai si se intalneste cu copiii lui,iar ea..ea se sinucide sperand sa ajunga langa el.Dar,dupa cum bine stim,orice om care-si ia viata ajunge in iad.

El nu-si doreste acum decat sa ajunga in iad sa o salveze de acolo.Scenele sunt incredibile.Iadul ii face pe cei de acolo sa nu recunoasca nimic,pe nimeni.El risca sa ramana ptr totdeauna acolo daca nu reuseste sa o scoata.Prin puterea iubirii,ajung in rai,impreuna cu copiii lor.Dar isi doresc sa inceapa o noua viata,stiind cu siguranta ca daca dragostea lor e atat de invincibila, cu siguranta se vor reintalni.

Filmul se termine cand ei,copii intr-o alta viata,se intalnesc.

Nu am cuvinte sa exprim ce am simtit cand am vazut acest film,dar e unul cu totul special care evidentiaza puterea infinita a dragostei.

Cum poate acest sentiment sa treaca de omenire,de rai,de iad,de viata,fiind mai presus de tot,e de neimaginat.

Am ajuns la concluzia ca iubirea e mult mai mult decat vedem,auzim,sau simtim.E mai presus de noi,de fapt.E o minune.

Dumnezeu ne da o scara pentru a fi mai aproape de el.Cu siguranta dragostea este acea scara.

Sun after rain

Imi place marea

E frumoasa..uneori agitata..alteori prea calma,dar mereu superba.Mereu te aduce inapoi la ea.

Imi place cerul

Ma linisteste

Te pierzi in inimensitatea lui.Pare ca stie rezolvarile tuturor problemelor..si mereu ne intoarcem privirea catre el cand avem nevoie de putin albastru in viata noastra...

Imi plac fulgii de nea

Sunt atat de minunatii dar se pierd prea repede..Ca toate lucrurile bune, de altfel

Imi plac fluturii

Traiesc doar o zi pe pamant dar ziua aia aduc zambete unor mii de oameni

Si-mi plac zambetele

Le ador pentru ca ma fac sa ma simt mai vie ca niciodata

Si imi place totul acum

Si iubesc totul

Si sunt din nou eu

Si sunt fericita!

"Buf,buf" se aude in usa..

Iese repede, se impiedica de o artera, agata o aorta si deschide usa

O voce plicitisita, adormita si oarecum trista zice, mai mult pentru sine:

-Hm..aici e ..Inima..sufletul, sau ceva de genul?

Raspunsul vine prompt, oarecum frustrat:

-Ă..poftim?Aici e doar inima, pentru suflet bateti la usa cealalta..

-Pai..e neagra si..cam urata...ih...

-Domnule, nu suntem la piata sa ne targuim pe usi, vrei ceva sau nu?

-Da, da..am inteles..Caut ... ă..o caut pe domnisoara..ă...doamna.. Iubire...Veche Iubire

Vocea se stinge brusc...

O liniste de mormant se lasa.Sangele neaga sa mai circule, inima pare in greva, nedorind sa mai bata iar pulsul face o pauza mult dorita, evitand sa mai se zbata...

Apoi...lin..se aude

-Ati nimerit corect...eu sunt...Toata graba si rautate din aceasta voce disparura brusc..Nimeni n-o mai cautase, de ani...Zacea asteptand doar sfarsitul.Apoi isi amintea cu dispret ca e nemuritoare si continua sa imprastie ranchiuna in jur..

Imediat insa, cu forte din neant spune hotarata

-Alta chitanta pentru pagubele facute in apartament?Nu am de gand sa mai platesc nimic!Nu e vina mea ca am fost parasita aici!Acum distrug..Distrug pentru ca am fost la randul meu distrusa..

-Nu..nu..nu,nu!In niciun caz, iubito..

-Poftim?!

-Sunt eu...

-Tu,cine tu?

-Fericirea...Iarta-ma, puiule, ca te-am lasat singura atata timp

Siroare de lacrimi inundara inima..si o curata de toata ura, ranchiuna, uitarea si singuratatea pentru ca erau lacrimi de Fericire...Usa sufletului se deschise odata cu cea a inimii..erau acum una si aceeasi..

Il lasa sa intre, il lua in brate si inima incepu cu putere sa bata inundata de noul val...

Un aer proaspat circula, globulele albe si rosii aveau haine de sarbatoare, iar pulsul incepu sa se agite bucuros.

Acum, era definitiv..

Fericirea era aici...si Iubirea era implinita..indragostita..

Si totul capatase aerul idealului...

O utopie..

Ce pare azi imposibil, maine poate fi pentru totdeauna...!

Viata?

Stateam si ma gandeam..ce e de fapt ceea ce traim noi?

Ce e viata?

Unde traim?

Ce-i cu lumea?

Observ ca totul e ca un sablon

Traim zi de zi ... propria viata

Iar in timp ce facem asta suntem inconjurati de oameni

Si totul e bine si frumos

Si cu toti suntem fericiti captivi in ceea ce numim.."lume"

Dar nu cred ca e mereu asa...

Asta credem cand pasim in viata...ca lucrurile asa sunt...frumoase...ca in basmele pe care, mici fiind le auzeam...

E dureros sa ajung cu picioarele pe pamant si sa realizezi ca nu sunt numai Feti Frumosi, iar Ileana Cosanzeana lipseste adesea...

Nu stiu daca e valabil pentru toata lumea, dar eu am avut mereu impresia ca toata lumea e draguta si buna...si rupand foile din calendar am realizat ca e doar imaginatia mea...

Sunt oameni rai, poate chiar langa tine...si nu numai la televizor

Altruismul rar il mai intalnesti si daca il deti esti luat drept fraier, sau prefacut...

Iar vorbele bune sunt tot mai des schimbate pe cele rele...

E ca si cum , in ziua de azi, rautatea ne-ar implini

Mi-e greu sa inteleg de ce lumea se schimba in rau si de ce nimeni nu se gandeste ca toate faptele rele se vor intoarce ca lovituri

Poate numai eu observ anomalii in jur pentru ca sunt naiva de cele mai multe ori..

Presupun ca toate au fost langa mine, dar eu inca eram intr-un vas de sticla in care propriul meu univers era ... colorat...