Cuvinte nespuse

 Deseori, oamenii se cenzurează. Își ascund sentimentele în spatele unor cuvinte goale. Oamenilor le e frică. Le e frică de penibil, de necunoscut. Și, în special, oamenilor le e frică atunci când se îndrăgostesc. 

 Am urmărit în seara asta un scurt filmuleț în care două personaje au șters într-o conversație toate cuvintele ce exprimau sentimentele lor, lăsând loc unor cuvinte secate de substrat. De ce? Simplu. Se plăceau prea mult ca să încerce să scoată la lumina ce simt; se plăceau prea mult și astfel, din cauza fricii de a nu strica ceva, au ruinat posibilitatea a orice. 

 De câte ori mâinile nu ne-au înghețat în fața unui mesaj gol? În încercarea de a-l umple cu prea multe sentimente îl goleam de noi. Rezultau mereu cuvinte care nu ne reprezentau, alăturări stranii de litere care risipeau șansele a ceva frumos. Asemenea nisipului pe care, în încercarea de a-l păstra în pumn, îl strângi prea tare și se strecoară printre degete, la fel te chinui mult prea mult uneori să găsești cuvinte până ce le dezbraci de sens și ți se strecoară din minte profunzimea lor. 

 De ce se ajunge la frica de cuvinte reale atunci când ești îndrăgostit? Pentru că, în drumul tău spre iubire, când alergai cu sufletul pe tavă, undeva, cineva ți-a pus o piedică și ai căzut. Iar în timp ce erai în genunchi la pământ, cu sufletul bucăți, ai jurat că nu vei mai ajunge așa. Așa că te cenzurezi. Cel mai ciudat e că nici nu știi când, cum, ajungi așa. Și nici nu știi cât va dura până vei avea curajul să spui lucrurilor pe nume, să fii iar o carte deschisă.  

 Marin Sorescu afirma că ar trebui să punem un grătar la intrarea în fiecare suflet...că să nu se bage nimeni în el cu cuțitul. De cele mai multe ori punem inconștient acel grătar. Și vine un moment când trebuie să-l dăm la o parte. E necesar să conștientizam efemeritatea momentelor. Nu e oare o lege nescrisă a vieții să dăm totul clipei? E riscant să te îndrăgostești, e periculos să spui lucrurilor pe nume, dar e singura cale de a atinge absolutul în iubire. Sau, măcar de a încerca sau a spera că-l poți atinge vreodată. 

 Poate am divagat ușor de la subiect, poate m-am îndreptat spre alt țărm. Ideea principală rămâne faptul că frica distruge orice speranță la acea dulce-amăruie fericire a unui îndrăgostit. Curajul te face un învingător, înainte de a lupta măcar. Să spui, deci, lucrurilor pe nume. Să spui că simți, când simți. Să tragi aer în piept, să-ți iei inima în dinți și să arăți ce-ți sălășluiește în inima cu adevărat. Și poate, doar poate, în timp ce tu dai totul pentru cineva, cineva va da totul pentru tine.