De ce ne indragostim?

De ce ne indragostim?
Chimic, se desfasoara anumite reactii la nivelul creierului. In sens metaforic, gasim un suflet care ne face propriul suflet sa vibreze. In realitate. . . habar n-avem.
Cred ca ne indragostim deseori din nevoie. Avem nevoie de cineva care sa aiba nevoie de noi. E o interdependenta. Alteori, ne indragostim pentru ca nu stim sa fim singuri; pentru ca avem impresia ca fara iubire avem un mare gol in viata.
E imposibil sa ne indragostim fara sa vrem. Vrem asta, e in firea omului sa-si doreasca asta. In ce masura suntem constienti de acest adevar este cu totul alta problema.
In ceea ce ma priveste, de cand am descoperit sentimentul, a ocupat un plan principal in viata mea. Daca nu eram mereu indragosita, daca nu aveam o iubire neimpartasita sau daca nu aveam, pur si simplu, pe cineva langa mine ceva lipsea. Nu eram eu.
Obisnuiam sa fabulez, cand habar n-aveam ce inseamna a te indragosti, ca m-am nascut indragostita de dragoste. Habar n-aveam ce zic. Descopar, insa, ca asa e, ca viata mea s-a invartit necontenit in jurul iubirii, desi sunt ferm convinsa ca n-am intalnit-o niciodata pe cea reala. Vorbesc despre ea, scriu despre ea.
Si nu ma voi opri niciodata. Asta sunt. Asa mi-e sufletul cladit. De ce ne indragostim? Pentru ca e singurul lucru care ne aduce mai aproape de esenta vietii. Pentru ca fara sa ne indragostim viata noastra ar fi un sir lung de intamplari fara sens.
. . .  pentru ca, daca nu ne-am indragosti, n-am trai, doar am exista.