Drumul in fata e deschis.Dar mai intai trebuie sa traverseze un pod cu scanduri subrede.Primul pas il face sfios.Apoi altul apasat.Se opreste pentru ca ii e frica si inchide pentru cateva momente ochii.Se deruleaza deasupra unei perdele a timpului in fata ei, totul.Vede trecut,prezent.Nu vede un viitor.De urmatorul pas depinde viitorul ei.Ridica piciorul hotarata.

Calca pe urmatoarea scandura.Sub corpul ei fragil,scandura cedeaza.

Si cade.

Si cade in gol momente in sir.

Era sigura ca nu exista un pamant pana nu l-a atins incet cu piciorul.

Zburase pana jos.

Priveste in jurul ei si vede fete cunoscute.Oameni dragi pe care i-a dezamagit in trecut,acum ii zambesc. Acum zambeste si ea,dar nu e sigura de ce. Cand, deodata isi aduce aminte de pod.Rade cu pofta.

Podul

Zborul

Aerul

Pamantul.

Si viitorul ei.Acum stie ca acea scandura era trecutul.A facut pasul hotarator,pasul potrivit.A mers mai departe.

Ochii ei privesc cerul acum.Priveste in jurul ei.Si priveste ..viitorul.

Oameni care au iertat-o pentru perioada in care nu a fost decat o papusa urcata pe o scena in care nu ea facea roulrile.

Au iertat-o ca a fost departe cand putea fii aproape si putea avea soare in privire.

Si oameni noi..

Oameni pe care i-a cunoscut in incercarea sa de a trece podul..Acum realizeaza ca nu trebuia sa treaca acel pod.

Trebuia doar sa aiba curajul sa il treaca.

Prima..

Iubim de mici copii.De cand ne nastem rostim "mama" cu iubire.Apoi ne imprietenim si ne atasam ne un prieten drag.Il iubim.Mai tarziu, cu fiecare pas pe care il facem in necunoscut iubim si mai mult.Ajungem scolari sfiosi care se indragostesc in secret de un coleg simpatic.Apoi, ajungem in acel moment magic in care apare ... prima iubire.

Sa caut cuvinte sa o descriu?In zadar.Dar cu siguranta fiecare a simtit-o.

E iubirea cea dintai.Pura, ca zambetul unui copil.Frumoasa,ca marea intr-o zi de primavara.

Este absolut minunata pentru ca nu ai principii dupa care te ghidezi.Gesturile persoanei iubite nu lasa loc interpretarilor logice sau indoielilor mistuitoare.Doar traiesti fiecare clipa.Nu rationezi mult, tocmai asta e minunat.Pentru ca atunci cand gandim excesiv, atunci iubim cel mai putin.

Iubim intaia data ca niste copii ce suntem.Ne pierdem in cuvinte dulci carora rareori le stim intelesul.Facem doar ce simtim si suntem ghidati de o inteligenta suprema:aceea a iubirii.Primim si oferim o atingere stangace,simpla si absolut fermecatoare, imbratisari calde si mici saruturi inocente care ne fac acum sa ne gandim la neputinta refacerii sufletului de atunci.Pentru ca sufletul nostru se reinnoieste cu fiecare experienta remarcabila prin care trece.

Dar dezamagirea aceea v-o reamintitii?Aceea care nu seamana cu nimic pe lumea asta.Prima..prima dezamagire.Apare, din pacate in cele mai multe cazuri.E dureros de dulce sa ne-o reamintim acum, cand timpul a trecut cu pasii sai repezi peste prima iubire de mult.

Acum...acum doar zambim indulgent si privim in urma.

Ne pierdem in amintiri dulci,amintiri pictate cu o maiestrie incredibila.Numai un pictor desavarsit pe nume viata ne-ar putea daruii un atat de minunat tablou..tabloul primei iubiri.

Opusele se atrag

De cate ori nu am auzit noi oare asta?

E un cliseu ce zboara prin lume.

Dar oare, opusele chiar se atrag?

Da, stim..plus si minus se atrag?Dar e doar fizica pura..nu e suflet sau sentiment in plus si minus...

Eu cred ca opusele intr-adevar se atrag.Dar doar se atrag, nu se iubesc.

Pentru iubire ai nevoie de similitudine.Ai nevoie ca celalat sa fie oglinda ta si tu sa fii apa limpede in care el isi oglindeste dragostea.

Atractia e ceva de scurta durata, care poate usor fi confundata cu iubirea.

Dar iubirea e mult mai mult...E cand te uiti in ochii acelei persoane si timpul se opreste in loc,iar atunci cand se aproprie de tine inima iti sare din piept, corpul tremura frenetic .Iar secundele par a nu se mai succeda cand ochii lui iti intalnesc privirea.

Cum poti trai o viata alaturi de o persoana care este total opusul tau?

Nu cred ca e fezabil.

Da,poti avea o nebuneasca aventura in care sa-ti pierzi capul,plina de pasiune si culoare..

Dar la sfarsit totul va ajunge alb negru, pentru ca veti realiza ca nu sunteti nimic mai mult decat doi straini...

Ruinile din noi...

Catora dintre noi nu li s-a intamplat sa se trezeasca intr-o dimineata si sa nu stie cine e persoana din oglinda.Sa relizezi ca prompt ai devenit alta persoana...ca altceva primeaza in suflet si in minte.
Schimbarile din viata nu aduc intotdeauna un anumit"bine",dar aduc un altceva.
Ceva ciudat,ceva diferit...un progres,sau din contra un regres.

Ce e vechi se prăbuşeşte, timpurile se schimbă şi o nouă viaţă înfloreşte din ruini.(Schiller)

Viata ca un puzzle..

Viata e un puzzle mare..
Niciodata n-am agreat puzzleurile mari...
Prea multe piese..
La fel cum un om are prea multe vise in viata..
Si uneori..am pierdut piesele...
La fel cum pierdem clipele...la fel cum se strecoara timpul,ca nisipul printre degete...
Si uneori este atat de greu sa termini un puzzle ..
Incat renunti...
Asa renuntam sa luptam in viata uneori..sa luptam pentru acele vise si pentru acele clipe..
Suntem niste lasi...rupem bucati din eternitate si le facem trecatoare dupa care ne intrebam cinici ce s-a intamplat?

Raspunsul esste mereu in noi
In noi sta puterea sa strangem tare visele in pumn si sa luam o cutie magica in care sa pastram clipele...

Urma pasilor mei inca rasuna pe asfaltul de gheata...e iar iarna...acolo unde calc,gheata se topeste sub piciorele mele si cad in abis...cad in gol mii de metri.Pamantul nu-l mai ating..nu-l mai simt sub picioare.Intr-un final ajung jos si ma contopesc cu recele ghetii..lumea din mine se sparge si dispare in ceata.Palmele mele cauta drumul..ochii nu vad..au mii de cioburi de cristal in ei..

Simt ca se face noapte si umbra ma distruge.Si odata cu mine se sting toate acele vise calde neatinse de frig.

Acum e definitiv.Nu mai e caldura in mine.Nu mai e nici macar un"mine"..a ramas doar un eu gol...

Priveste spre cer..ninge iar..

What dreams may come

Tin minte acum ceva timp am urmarit un film care m-a uimit profund si pe care va invit sa-l vedeti.Numele lui era"What dreams may come".Era despre iubire,despre rai si despre iad.

Doi oameni care s-au intalnit,s-au indragostit si au facut doi copii minunati.Soarta cruda le rapeste intr-un accident ambii copii,iar ei raman pustiiti de o durere incredibila.Dupa 4 ani, moare si el,incercand sa salveze o persoana dintr-un accident,iar ea ramane singura.Nu pot sa va explic cum se simte efectiv durerea.Parca devii tu actorul principal.

Astfel,el ajunge in rai si se intalneste cu copiii lui,iar ea..ea se sinucide sperand sa ajunga langa el.Dar,dupa cum bine stim,orice om care-si ia viata ajunge in iad.

El nu-si doreste acum decat sa ajunga in iad sa o salveze de acolo.Scenele sunt incredibile.Iadul ii face pe cei de acolo sa nu recunoasca nimic,pe nimeni.El risca sa ramana ptr totdeauna acolo daca nu reuseste sa o scoata.Prin puterea iubirii,ajung in rai,impreuna cu copiii lor.Dar isi doresc sa inceapa o noua viata,stiind cu siguranta ca daca dragostea lor e atat de invincibila, cu siguranta se vor reintalni.

Filmul se termine cand ei,copii intr-o alta viata,se intalnesc.

Nu am cuvinte sa exprim ce am simtit cand am vazut acest film,dar e unul cu totul special care evidentiaza puterea infinita a dragostei.

Cum poate acest sentiment sa treaca de omenire,de rai,de iad,de viata,fiind mai presus de tot,e de neimaginat.

Am ajuns la concluzia ca iubirea e mult mai mult decat vedem,auzim,sau simtim.E mai presus de noi,de fapt.E o minune.

Dumnezeu ne da o scara pentru a fi mai aproape de el.Cu siguranta dragostea este acea scara.

Sun after rain

Imi place marea

E frumoasa..uneori agitata..alteori prea calma,dar mereu superba.Mereu te aduce inapoi la ea.

Imi place cerul

Ma linisteste

Te pierzi in inimensitatea lui.Pare ca stie rezolvarile tuturor problemelor..si mereu ne intoarcem privirea catre el cand avem nevoie de putin albastru in viata noastra...

Imi plac fulgii de nea

Sunt atat de minunatii dar se pierd prea repede..Ca toate lucrurile bune, de altfel

Imi plac fluturii

Traiesc doar o zi pe pamant dar ziua aia aduc zambete unor mii de oameni

Si-mi plac zambetele

Le ador pentru ca ma fac sa ma simt mai vie ca niciodata

Si imi place totul acum

Si iubesc totul

Si sunt din nou eu

Si sunt fericita!